Descoperirea imaginii globale a Open GLAM
Câte instituții deținătoare de patrimoniu cultural permit reutilizarea gratuită a colecțiilor lor digitale? Cum realizează ele acest lucru și unde este prevalent accesul deschis? Acum 12 luni, Andrea Wallace și cu mine am început să căutăm răspunsuri.
În prima postare dintr-o serie de articole scurte, descriu originea și motivele din spatele studiului Open GLAM.
De peste 10 ani, mișcarea Open GLAM (galerii, biblioteci, arhive, muzee) a militat pentru acces deschis la patrimoniul cultural deținut de instituțiile de memorie, pentru a promova schimbul de idei și pentru a permite egalitatea informațională.
Accesul deschis a fost îmbrățișat de un număr crescând de muzee și biblioteci din jurul lumii, din Noua Zeelandă până în Norvegia. Deci, care este imaginea globală?
Un decalaj informațional
La începutul anului 2018, în ciuda abundenței de literatură pe tema Open GLAM, nu exista nici o resursă care să ofere o imagine la zi cu privire la politicile și practicile de acces deschis.
Impulsionați de o conversație pe Twitter cu Simon Tanner și alții, Andrea și cu mine am început sa ne gândim cum ar arăta o astfel de listă. Nouă ni s-a părut evident că o resursă pe care o poți vedea, completa și actualiza cu informație relevantă, ar fi valoroasă pentru cercetători, factori de decizie politică și profesioniști din domeniul patrimoniului cultural.
Pe lângă un decalaj informațional, se pare că exista și o prejudecată implicită în cadrul Open GLAM, cu privire la instituțiile mari din Europa și America de Nord: Rijksmuseum, National Gallery of Art, the British Library etc. Chiar dacă este nedreaptă, această percepție riscă să ducă la ideea că accesul deschis este „doar pentru muzeele mari din Occident” și mai puțin relevant sau accesibil pentru instituții mai mici.
Motivați să descoperim care este imaginea globală reală a Open GLAM, Andreea și cu mine am decis să inițiem acest studiu.
A început cu o pagină
La început, am realizat un Google Sheet simplu, afișând informații de bază, cum ar fi, numele instituției, țara și ce tipuri de licențe deschise sunt utilizate de către instituție. Cu ajutorul colegilor David Haskiya și Sarah Powell, în scurt timp am listat în jur de 40 de instituții.
De multe ori nu există un consens cu privire la semnificația exactă a cuvântului „deschis”; de deseori ea este autoproclamată și destul de opacă. În cadrul studiului, definiția de lucru a cuvântului „deschis” se conformează definiției dată de Open Knowledge International și spectrului ei de instrumente legale. De asemenea, sunt luate în considerare ca fiind eligibile și date publicate sub declarația de necunoaștere a existenței vreunui drept de autor dezvoltată de https://rightsstatements.org și sub declarația de necunoaștere a restricțiilor aferente drepturilor de autor a Common Flickr (deși autorii studiului recunosc opacitatea celei din urmă).
„Deschis înseamnă că oricine poate accesa, utiliza, modifica și comunica liber, indiferent de scop”. Definiția cuvântului „deschis”
Licențele cu restricții de utilizare la domeniul necomercial și / sau interzicerea reutilizării produselor derivate nu sunt eligibile pentru a fi incluse în acest studiu. (Materialul aflat sub incidența drepturilor de autor, nu este, desigur, în aria vizată).
Aria de interes a studiului
Obiectivul major al studiului se referă la surogatele digitale ale obiectelor din Domeniul Public, pentru care orice incidență a drepturilor de autor, fie a expirat, fie nu a existat niciodată. Studiul acoperă obiecte și date pe care instituțiile GLAM le-au pus la dispoziție pe propriile website-uri sau pe platforme precum Wikimedia Commons, Europeana, Biblioteca Germană Digitală și Github.
De la ghindă la stejar
Înarmați cu o structură clară, o arie de interes a studiului și cu definiția noțiunii de „deschis”, Andrea și cu mine am extins arealul nostru la comunitatea GLAM globală; în mare parte prin Twitter (s-a dovedit a fi un instrument de crowdsourcing excelent).
Reacțiile pozitive la studiu ne-au motivat să continuăm. Contribuțiile utile primite prin Twitter, e-mail sau comentarii directe în Google Sheet au demonstrat că studiul este actualizat cu regularitate cu noi instituții și informații.
Am exploatat și resurse online precum Flickr Commons și Coding Da Vinci. Prin cercetarea Europeana utilizând API-urile ei (mulțumim Jolan Wuyts) am descoperit multe cazuri de acces deschis la o scară mai mică, însă nu mai puțin valoroasă.
Pornind de la faza de prototip a studiului, am crescut complexitatea prin adăugarea link-urilor directe la sursele datelor, API-uri și la repertoriul Github. Când sunt disponibile, afișăm și obiectele Wikidata pentru fiecare instituție.
La un an după ce am început acest studiu, avem listate peste 550 de instituții din întreaga lume, am cuprins câteva continente și mai multe limbi, având un spectru larg de tipuri de instituții. Imaginea reală a Open GLAM începe să se contureze.
Explorați studiul Open GLAM
Vreți să citiți mai mult?
Următorul articol din această serie:
Dacă aveți o întrebare despre acest studiu, vă rugăm să comentați aici sau să ne contactați pe Andrea sau pe mine pe Twitter.
Publicat inițial în limba engleză la https://medium.com pe 4 Aprilie 2019. Această postare a fost actualizată pe 30 mai 2019 pentru a adăuga clarificări legate de definiția de lucru a studiului, cu privire la accesul deschis. Acest articol a fost tradus de Irina Mastan și se află sub licența CC BY 4.0 International.
